Aventuri In Intuneric (I)

In coridor pe o canapea un om simplu vorbea singur  :
-Iar am ajuns aici ……. la nebuni ….. oare de ce se uita chestiile astea la mine de parca as avea un tablou de Grigorescu pe fata …..Doamne….poate chiar am unul … iti dai seama cati bani as putea face ….
- Fii serios Maestre! intervine gandul naprasnic si rautacios, nu vezi ca de doua luni zaci pe scarile garii pierdut de familie si casa ? Iar ai pierdut banii la carciuma cu golanii cantand la fete blonde si cerandule dulcegarii .
-Iar tu ?
- Da eu! Cine oare poate veghea mereu deasupra ta dupa fiecare betie ? Cine iti mustra constiinta de fiecare data cand greseti in fata ta ? Oare daca eu mor …ce ai sa faci fara mine ?? a? Spune ! Ai gandit asta vreodata ?
-Sincer, asta imi doresc de cand te stiu ! M-am saturat de vocea asta calda si frumoasa care imi termina creerii cu tot felul de teorii ale comportarii civilizate intro lume imaginara ! Tu nu vezi ca suntem singuri … in gara asta ?Zici ca-i parasita . Nu inteleg cum de mai canta trenuri de dimineata pana seara ?
-Ehe … tanar si copil mai esti Maestre ! Nu inteleg … cum adica suntem singuri in gara? Tu nu vezi cati oameni sunt in jurul nostru ?Sunt ca furnicile , puzderie multime , fel de fel de chipuri frumoase urate tinere batrane , fete baieti , femei copii , de toate si de toti !
-Da ! Tu ii vezi ca esti la fel ca ei ! Dar eu nu ii vad ! Tu ma vezi pe mine ?
-Ptiu Maestre … o lume intreaga te vede te aclama si te simte ! Cum dumneata nu-i vezi nu-i auzi ?
-Nu!
Un moment de tacere intre cele doua voci … cand un fluerat de tren se aude si agitatia garii incepe sa fie perceputa si de omul care vorbea in tacere cu el .
-Maestre acum auzi ? Vezi multimea?
-Nu! Nu vad decat niste umbre ale unor animale patrupede si niste sunete ciudate…ca de caini infomatati si rai de foame ! Unde mai adus ? in iad? Du-ma inapoi pe pamant …. nu vreau sa mor acum !
-Maestre esti pe pamant !
-Sunt pe pamantul tau nataraule ! Ca numai tu esti un caine ce tragi de mine spre rau si nu ma lasi sa fac cum vreau !
-Da maestre!(pleaca capul spre pamant)
-Mincinos netrebnic! ai reusit sa ma minti sa ma atragi in capcana sa ma bagi printre caini sa fiu vulnerabil si muscat si atact de toti flamanzii, de toti cainii ca tine !

2 comentarii:

  1. hm. dupa cum am mai spus. esti un arist!
    nicu, eu sunt fanul tau nr. 1:D. Sa imi dai un autograf.

    RăspundețiȘtergere
  2. aşa şi logica ce zice?
    ham?
    fantasticul ăsta la matale e aproape surprinzător...
    dar din nefericire asta se datorează imperfecţiunii sale.
    şi a decăzut din lumea lui în următoarea lume jegoasă şi perdantă...
    mare căcat zic românii big deal zic ăilanţii...
    sunt prea criptice şi doar pe înţelesul sufletului tău aceste poveşti care de ilustrat stări şi disonanţe sociocomportamentale reuşesc însă au nevoie şi de structuri ale poveştii în sine...
    repet sunt texte prozopohetice mai mult pohetice decât prozo...
    cred totuşi pentru liniştea cititorului că au nevoie şi de poveste...
    epicul prozei se regăseşte la nivel poetic în oricare mare lirician...
    doar că nu suntem noi învăţaţi să citim/ingurgităm cu atenţie poetismele ajungem să credem cu inepţie că aşa trebuie să fie scrise lirismele...

    caută gheorghe iova ca să înţelegi unde bat.

    ca imagistică textului i se potrivesc portretele de legumicole de prin gări de pe lângă garduri de sub boscheţi de la cârma unei împărăţii în formă de bodegă etc...

    are pastel de peron...
    ceea ce e totdeauna fascinant chiar dacă faci naveta cu trenul...

    RăspundețiȘtergere

Comenteaza-ma!