Versuri.

Foc.

Apare brusc ,
cutremurand pamantul creierului meu!
Cat despre inima ,nici nu mai stiu
pe unde rataceste singura!
Privesc frica si disperarea campului zdrobit
de priviri duioase si blande,
iarba uscata, brusc inverzita de focul tau
umezita de lacrimile mele
si hranita de disperarea ta !
Piedica de spaima si remuscare,
intre ganduri rasare ,
fara sa recunoasca
iarba verde si lacrimile reci !
Indurare pentru noi , frica mea de voi
si cantul cerului privit dintre flori .
Renasc priviri ,ganduri ,trairi ...


6 comentarii:

  1. ooo yeah! good job>:D<, i like it!

    RăspundețiȘtergere
  2. si cum se nasc uneori ganduri din vise...sau vise din ganduri... versuri dintr-o visare
    place stilul

    RăspundețiȘtergere
  3. "si cantul cerului privit dintre flori.."ce frumos ai scris!!!!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt cuvinte care te fac sa zambesti
    Nice work>:D<

    RăspundețiȘtergere

Comenteaza-ma!